Ultimul roman al poetului rus Evgheni Evtuşenko se cheamă “Să nu mori înainte de moarte”. Păstrez la Sângeru, cartea, cu toate că am citit-o, şi încă pe nerăsuflate. L-am cunoscut pe Ev­tuşenko acum 20 de ani. Am realizat atunci un interviu în că­suţa lui din pă­du­rea Peredelkino, de lân­gă Moscova. Era de­putat într-o gubernie siberiană. Pro­mi­sese alegătorilor nişte tone de săpun. Să­punul făcea parte din programul lui electoral. Mi-a zis: Să nu te pu­nă naiba să intri vreodată în politi­că. Eu m-am ars! Presa îţi schimonoseşte ges­turile. Adversarii po­litici te mânjesc cu noroi. Fiecare individ se simte în­drep­tăţit să te scuipe şi să te înjure. Rămâi po­et! Oamenii îţi cer autografe pe cărţile tale, femeile te confundă cu versurile pe care le iubesc şi li se pare că te iubesc pe tine.